Chiar dacă Pandurii este acum un capitol închis în cariera sa, Alexandru Maxim nu uită de unde a plecat. Gândurile mijlocaşului lui VfB Stuttgart se îndreaptă spre foştii săi colegi, dar şi spre fanii gorjeni, cărora le transmite un ultim mesaj. Maxim abia aşteaptă revederea cu oraşul lui Brâncuşi pentru a-şi lua la revedere cum se cuvine de la cei care i-au fost colegi şi prieteni.   

Reporter: Te-ai obişnuit cu gândul că eşti la o echipă din „fotbalul mare” al Europei? Cât de surprins ai fost de reuşita transferului la Stuttgart?
Alexandru Maxim: Sincer să fiu, nu cred că mă aşteptam ca într-un timp aşa de scurt să fac acest pas. De aceea cred că am avut şi puţin noroc. Poate şi norocul de a juca meci de meci, pentru că în felul ăsta evoluţiile mele au crescut. A contat, cred, şi selecţionarea la naţională.

Rep.: Cum s-a întâmplat totul?
A.M.: Adevărul e că ştiam de anumite oferte. Însă, având în vedere perioada, chiar nu mă mai aşteptam, eu eram deja cu gândul doar la Pandurii, să se termine sezonul şi să vină vara. Chiar mă gândeam serios că ar fi o şansă imensă pentru mine să plec undeva să joc la o echipă mare, dar abia din vară… Când m-a sunat impresarul să-mi spună de Stuttgart, am acceptat pe loc. Avusesem răbdare şi cu alte oferte, deşi mă gândeam serios la ele, iar transferul a picat cum nu se poate mai bine. Cei care m-au sfătuit în tot timpul ăsta, au făcut-o foarte bine. Restul e deja istorie.

Rep.: Ce înseamnă practic, pasul de la Pandurii la Stuttgart?
A.M.: Că e un vis realizat! Ştiam ce reprezintă acest nivel, ştiam diferenţa dintre fotbalul din Romania şi cel de aici, după experienţa din Spania. A fost o oportunitate mare pentru mine, iar de acum încolo va depinde totul numai de mine. Este o mare provocare, dar nu trebuie să uit că trebuie să fiu şi mai serios, dar şi mai muncitor…

Rep.: Nici nu ai apucat să te obişnuieşti la noua ta echipă şi deja ai debutat oficial şi chiar într-un meci de cupe eropene. Au avut ceva emoţii?
A.M.: Normal că am avut şi ceva trac pentru că am fost şi eu surprins. Nu am avut decât o săptămână la dispoziţie să mă acomodez, deci vă daţi seama cum m-am simţit. Oricum, momentan îmi doresc să mă pregătesc mai bine deoarece sunt în cam în urmă cu pregătirea fizică. Aici, se pune mare accent pe fizic, de acolo porneşte totul. Dacă mai ai ceva calităţi tehnice e și mai bine. Trebuie să dai totul la cel mai bun nivel timp de 90 de minute. Altfel nu prea ai şanse să joci.

Rep.: Care ar fi reţeta succesului pentru un transfer în lumea bună a fotbalului? Inclusiv pentru oricare dintre foştii tăi colegi…
A.M.: Cred că multă muncă, seriozitate şi ceva noroc. Dar, nu cred că sunt eu în măsură să dau sfaturi altora, mai ales foştilor colegi de la Pandurii. Deoarece chiar ei m-au ajutat să ajung aici, sunt convins că fără ei, nu aş fi reuşit asta. Ştiu foarte bine ce colegi am avut, ştiu foarte bine că toţi sunt profesionişti şi, oricând, cineva de acolo poate să-mi urmeze exemplul.

Rep.: În afară de colegii tăi, pe cine ai mai trece pe „lista mulţumirilor”?
A.M.: Pe antrenorul Petre Grigoraş. A avut o contribuţie foarte mare la saltul meu. El mi-a dat încredere, m-a ajutat foarte mult psihic într-un moment critic al carierei. Dacă nu era dânsul şi colaboratorii lui, nu cred că puteam să revin la nivelul ăsta şi mai ales să ajung să mă transfer la o echipă de top.

Rep.: Dincolo de reuşita transferului tău în Bundesliga, ai şi anumite regrete?
A.M.: Sincer, da. În primul rând că m-am despărţit de colegi. Mai presus de asta, eram foarte buni prieteni, cei din echipă erau familia mea şi chiar regret că nu am să-i mai văd pentru foarte mult timp. Regret şi faptul că nu mi-am luat rămas bun de la băieţi… Dar fiecare are drumul lui în viata, a fost o ocazie mare pentru mine şi oricare dintre ei ar înţelege asta. Sper însă, să ajung cât de curând la Târgu Jiu şi să-mi iau la revedere cum se cuvine.

Rep.: Mulţi dintre foştii tăi colegi au mărturisit să le va fi foarte greu fără tine la Pandurii. Tu cum vezi lucrurile?
A.M.: Le mulţumesc, dar nu cred că echipa stă într-un anumit jucător. Pandurii are jucători de foarte mare valoare, ei tot timpul au mers bine pentru că au jucat ca o echipă şi sunt convins că vor avea rezultate cel puţin la fel de bune şi în continuare. De aceea am mare încredere că îşi vor putea atinge obiectivul în acest sezon. Şi pentru mine ar fi o mare bucurie. Chiar aş fi mândru să ştiu că am putut ajuta cu ceva cât am jucat acolo. Şi pentru băieţi, m-ar ajuta să ştiu că au realizat o performanţă deosebită. Ar fi o recunoaştere certă a valorii lor.

Rep.: Cum ar fi în viitor, un meci de cupe europene Pandurii – Stuttgart ?
A.M.: Ceva extraordinar. Ştiu că puţin fotbalişti au ocazia asta în carieră, deci ar însemna un privilegiu pentru mine. Nu mă întrebaţi însă, cu cine aş ţine atunci…

Rep.: Ce le trasmiţi celor din Târgu Jiu?
A.M.: Păi, întâi aş vrea să le mulţumesc tuturor celor de acolo, mai ales fanilor, pentru că au fost alături de mine de la bun început şi până la sfârşit. Apoi mi-aş dori să fie în continuare alături de echipă. Pandurii are nevoie de suporteri, au fost meciuri pe care le-am câştigat şi datorită lor. Publicul oltean este unul deosebit, iar eu am simţit asta cât timp am jucat acolo. Sper ca într-o bună zi fanii gorjeni să devină „europeni” pentru că merită să li se îndeplinească visul şi îşi vadă echipă în cupele europene.

44

de partide a bifat Alexandru Maxim la Pandurii Târgu Jiu, echipă pentru care a marcat de nouă ori.   

www.sportingorj.ro