Orice despărțire dă naștere unor sentimente contradictorii. Mereu te gândești deopotrivă la ceea ce a fost, dar și la ce va fi, iar locul unde se îngemănează trecutul cu viitorul, adică prezentul, este de fiecare dată unul în care îți este foarte greu să vezi lucrurile atât de limpede pe cât ți-ai dori.

Tendința generală, după despărțirea Pandurilor de Grigoraș, este aceea a exprimării regretelor. Dacă privești statisticile lui Grigoraș la Pandurii și dacă arunci un ochi, în cazul în care ai uitat, spre ceea ce a fost la Târgu Jiu înaintea celui despre care acum vorbim punând înainte sintagma „ex-antrenorul”, diferențele sunt evidente. Ne-am obișnuit în ultimii doi ani să trecem în dreptul lui Grig record după record, de la numărul de goluri marcate, la numărul de meciuri pe care le-a strâns la Pandurii sau la victorii în fața unor echipe până nu demult de neînvins pentru gorjeni. Pentru toate acestea, pentru zilele în care am plecat de la stadion sau am schimbat canalul TV după un meci al Pandurilor fericiți și mândri de echipa noastră, Grig, nu ne sfiim să-ți mulțumim! Din suflet, sincer și fără regrete. Chiar dacă au fost momente, și nu puține, mai ales în ultima vreme, când am simțit că se putea mai mult, nu trebuie să simțim sentimentul regretului. Poate, mici frustrări. Pe care să le lăsăm momentelor respective și peste care să trecem cu speranță în viitor.

Există viață după Grigoraș? Oricine ar fi fost pus în postura de a veni după Grig, după ce acesta a dat vremelnic strălucire de diamant bucății de cărbune numit Pandurii, nu ar fi avut o misiune ușoară. Cristi Pustai are de partea sa câteva atuuri pe care, cu siguranță, mizează și cei din conducerea gorjeană. Când spui Pustai, de la al cu botoșei la al cu 43, îți răspunde simplu: „e longeviv pe bancă”.

Cât este de bine în România ca un antrenor să stea mai mult de 5-6 ani la o singură echipă, încă nu ne putem da bine seama. Pustai a fost un exemplu rar, într-o lume a fotbalului românesc mult prea departe de normalitate pentru a ne putea compara cu modele precum Guy Roux sau Alex Ferguson. Dacă va reuși să stea la Pandurii măcar la fel de mult ca la Mediaș și dacă va reuși să-i bată măcar jumătate din recordurile lui Grigoraș, atunci Pustai va demonstra că modelele mai sus amintite sunt viabile și în România.

Baftă, profesore!

www.sportingorj.ro