Albert Voinea:

„Sunt, și de la distanță, fanul Pandurilor. Le doresc să-și îndeplinească obiectivele propuse pentru acest final de sezon. Să joc la vară în cupele europene cu Pandurii? Mai e mult până la vară. De când am plecat la Damila, nu m-a mai sunat nimeni de la Pandurii, în afară de Robert Bălăeț. Vreau să joc bine la Damila în această jumătate de sezon ce a mai rămas și apoi vom vedea dacă am șansa să joc și acolo. Pandurii poate să joace în cupele europene, m-aș bucura să o facă!”

Ignorat la echipa la care a trăit cea mai frumoasă experiență din scurta sa carieră fotbalistică, locul patru pe țară cu juniorii Pandurilor, Albert Voinea rupe plasele în liga secundă încercând să dovedească faptul că poate fi golgheterul pe care gruparea târgujiană îl tot caută de mai bine de șapte ani.

S-a născut pe 6 decembrie, în urmă cu 20 de ani, dar părinții nu i-au spus „Nicolae”. Pentru Albert Voinea, Moș Nicolae a ales un dar special, fotbalul. Nu i-a fost greu deloc să intre în atmosfera fotbalului, tatăl său, Virgil Voinea, fiind portar la Pandurii în perioada anilor 90. A început să joace organizat fotbal pe la 8-9 ani, când a fost junior la Minerul Rovinari sub comanda lui Romică Negroiu, în foarte scurt timp ajungând la Pandurii, unde a fost elevul lui Eugen Pădureanu și, pentru o perioadă mai scurtă, al lui Constantin Andriucă. Tânărul atacant al Pandurilor, împrumutat acum la Damila Măciuca, în liga a doua, a dovedit în timp un deosebit simț al golului. Nu mai știe câte goluri a marcat la juniori. Le-a pierdut șirul. Însă are cu ce se lăuda în liga a doua, unde a fost printre golgheteri atât la Gloria Bistrița, cu care și-a trecut în CV o promovare în Liga 1, dar mai ales la echipa vâlceană, care l-a adus în postura de golgheter absolut în acest sezon, la jumătatea campionatului, în liga secundă.

Voinea vs. Voinea

„N-a fost un moment foarte plăcut să-l am adversar pe teren pe tata. Am jucat două meciuri contra lui, dar nu am reușit să-i dau gol. Vorbeam cu el înainte de meci, dar nu în legătură cu meciul, dar discuții familiale. Nu ne tachinam înainte de meciurile directe. Și nici nu cred că au fost suspiciuni în legătură cu duelurile noastre directe. Și dacă s-a gândit cineva, nu a mai avut ce să zică. Evoluțiile noastre din teren au înlăturat orice suspiciune, am mers pe principiul românesc „frate, frate, dar brânza e pe bani”.”

 „Mai bine să dai goluri decât să primești!”

Având în casă modelul portarului, Albert Voinea a încercat și mănușile, dar foarte repede și-a dat seama care-I este chemarea. Aceea de a da gol, nu de a încasa. „Dacă l-am avut pe tata fotbalist, încă de foarte mic am mers la fotbal. Țin minte că mă lua mama pe Municipal la meciurile Pandurilor. Mi-a plăcut mingea și fotbalul de mic. Țin minte că-mi luasem la un moment dat și mănuși, dar mi-a plăcut mai mult să dau goluri, așa că am ales să mă fac atacant. Tata nu a încercat să mă influențeze, m-a lăsat pe mine să aleg ce-mi place”, își aduce aminte atacantul revelație din liga a II-a.

 Caseta amintirilor

„Cea mai frumoasă amintire a mea ca junior este clasarea cu Pandurii pe locul patru pe țară după turneul final diputat în 2009 la Mogoșoaia”, spune cu mândrie în glas Voinea. Ca junior B al Pandurilor, Voinea are amintiri foarte plăcute din acea perioadă: „Am luat locul patru, o performanță frumoasă, zic eu. Am învins în acel an de fiecare dată echipa Școlii de Fotbal „Gică Popescu”, o echipă foarte puternică atunci, o echipă la care evolua Tiberiu Serediuc, care joacă acum în Liga 1 la Concordia Chiajna”, spune vârful gorjean. Performanța de atunci a juniorilor este și acum una dintre cele mai mari ale clubului gorjean: „Până la performanța din acest an, când am terminat cu juniorii A pe locul 4, a fost cea mai bună performanță a noastră la nivel de juniori. Păcat că am pierdut nemeritat atunci final pentru locul 3 (2-1 cu FC Argeș). Meritam să fim pe podium”, rememorează acele vremuri Daniel Băloi, secretarul general al Pandurilor, cel în subordinea directă intră sectorul juvenil de la gruparea târgujiană.

Dincolo de amintirile de junior, Voinea are un loc special, ca senior pentru prima sa reușită în liga secundă: „Cea mai plăcută amintire a mea ca senior este primul gol reușit la Bistrița. La 2-2 cu Poli Timișoara. A fost primul meu gol în liga a II-a…”, mai spune tânărul atacant. La 20 de ani, împliniți în decembrie, Albert Voinea mai are loc în caseta cu amintiri. Următoarea bornă, primul gol în Liga 1.

Albert Voinea

Post: atacant
Data nașterii: 6 decembrie 1992
Înălțime: 1,85 metri
Cotă transfermark.de: 350.000 euro
Meciuri/Goluri în Liga 1: 2/0 (Pandurii Târgu Jiu)
Meciuri/Goluri în Liga 2: 25/15 (Gloria Bistrița – 12/4, Damila Măciuca 13/11)
Meciuri/Goluri în Liga 3: 20/8 (Pandurii II Târgu Jiu)

 Duel câștigat

Albert Voinea și Adrian Mărkuș sunt două dintre vârfurile de mare talent din acest moment pe care România se poate baza. Dacă Mărkuș s-a evidențiat mai devreme, având și avantajul de a evolua de foarte tânăr la nivelul ligii secunde, acum Voinea pare să fi luat-o cu un pas înaintea bihoreanului care în vară era în lotul lărgit al dinamoviștilor. „Nu am niciun duel cu Mărkuș. Sunt prieten cu el, ne înțelegem bine și la lotul național, dar ceea ce fac în teren fac doar pentru echipa pentru care joc, fără a mă gândi la altceva”, spune Voinea. În urmă cu un an, un an și jumătate, Pandurii încerca să-l aducă la Târgu Jiu pe Mărkuș, însă prețul cerut de bihoreni a fost dezarmant: 500.000 de euro. Singurul care n-a regretat faptul că Mărkuș n-a ajuns la Pandurii în acel moment a fost directorul sportiv al gorjenilor: „Avem în curtea noastră un atacant de două ori mai bun decât Mărkuș. Este Voinea. Veți vedea în curând că am dreptate. Sper să i se acorde încredere și va demonstra”, spunea atunci Robert Bălăeț. Acum cifrele par a-i da dreptate. Voinea a înscris în turul campionatului, în 13 meciuri, 11 goluri, în vreme ce Mărkuș are doar cinci reușite. Și în ceea ce privește cota de piață prognozată de transfermarkt.de, Voinea l-a depășit pe Mărkuș, 350.000 de euro pentru gorjean, cu 50.000 peste cota bihoreanului.

 Regele penaltiurilor

Albert Voinea este un atacant cu un deosebit sânge rece în fața porții, dar și a portarilor. Junele jucător al Pandurilor a demonstrat asta și fiind față în față cu portarii adverși, la loviturile de pedeapsă. „Am înscris de 6 ori din penalti în acest sezon. Am și obținut două. Nu am emoții la executarea penaltiurilor. Altfel nu aș lua mingea să le execut. Nu am ratat nicio lovitură de la 11 metri. La Bistrița am obținut și mai multe penaltiuri, dar acolo nu eram eu executantul”, spune Voinea sigur pe el, ca în fața porților adverse. În afara celor 11 goluri înscrise, din care a rămas în clasamentul golgeterilor doar cu 10 reușite după retragerea echipei din Sibiu, Voinea are în dreptul său și două penaltiuri scoase, dar și două assisturi, lucruri care-i reliefează și mai mult portretul de atacant „de rasă”.

Eric Linkar: „Nu văd altul mai bun la acest nivel!”

Gabi Zahiu l-a luat de la juniori și l-a pus să joace cu seniorii pentru Pandurii II. Cu Grigoraș a debutat în Liga 1, dar nu a prins decât 11 minute în 2 meciuri. Următorul antrenor important cu care a lucrat a fost Nae Manea, la Gloria Bistrița, dar cele mai frumoase cuvinte despre Voinea le are Eric Linkar, ultimul său antrenor, la Damila Măciuca, echipă pentru care evoluează în prezent.

Reporter: Ați fost unul dintre antrenorii care i-au acordat încredere lui Voinea…

Eric Linkar: Nu e vorba de încrederea pe care i-am acordat-o eu sau nu. El nu a venit din postura de titular, dar când a intrat în teren, în minutele pe care le-a avut, și-a făcut datoria, a și marcat, și era normal să îi vină timpul să fie și titular. Am un princiupiu, cine intră și joacă bine, rămâne în echipă. Și a fost și cazul lui Voinea. A jucat foarte bine, a dat goluri și era normal să joace ca titular.

Reporter: Totuși, ați avut curajul să mergeți pe mâna unui tânăr pe care nu-l cunoșteați de mult timp.

Eric Linkar: Era o situație specială, el nu era jucătorul nostru, era jucător împrumutat, dar eu m-am gândit doar la binele echipei și la rezultatele pe care le puteam obține împreună.

Reporter: Care sunt calitățile lui Voinea care-l recomandă ca un jucător cu un viitor frumos în față?

Eric Linkar: Fiecare antrenor are viziunea sa în ceea ce privește calitățile unui jucător. Pentru mine, Albert Voinea este un atacant cu numeroase atuuri. Are o viteză foarte bună, știe să găsească spații și apare foarte des în poziții de unu la unu cu portarul advers, ceea ce în fotbal este foarte, foarte important, este o situație ideală pentru un atacant. În plus, este foarte disciplinat, are o tehnică bună și o bună lovitură de cap. Dă bine cu dreptul, dar mai are de lucrat la stângul. Am lucrat cu el și la acest capitol, dar mai e de muncit. Pentru a fi un jucător complet trebuie să aibă și jocul cu ambele picioare. Au fost situații în care a scăpat singur cu portarul, dar a ratat din această cauză. În fața porții trebuie să fii în stare să dai gol cu orice picior. Eu sper și cred că în cel mai scurt timp va face pasul spre Liga 1. Are toate calitățile necesare și sunt convins că va face față cu brio.

Reporter: Este și un jucător pe care România se poate baza?

Eric Linkar: În mod cert este un jucător pentru lotul național. Eu am fost întrebat și l-am și propus pentru lotul de tineret. Nu văd altul mai bun la acest nivel. A și fost convocat în câteva rânduri și sunt sigur că ne se va opri aici.

Reporter: Ați fost supărat pe el după ultima etapă? A dat două goluri, dar a fost eliminat și echipa a pierdut…

Eric Linkar: A fost cea mai ciudată situație din viața mea. Să dai gol și să fii imediat eliminat, așa ceva n-am mai văzut. Îmi e greu să înțeleg… Poate și el, din cauza lipsei experienței sau a tensiunii meciului, a exagerat puțin la bucuria marcării unui gol superb, însă e sigur că decizia arbitrilor a fost exagerată. În fotbal mai auzi și cuvinte mai puțin frumoase, mai sunt și gesturi un pic deplasate, dar să dai roșu într-o astfel de situație…

Robert Bălăeț, director sportiv Pandurii Târgu Jiu:

 „Pot spune că este pariul meu. Sunt alături de acest copil de trei ani și voi fi mereu. După părerea mea este tipul atacantului perfect, e drept, mai are de lucru, însă învață foarte repede. Sunt sigur că în scurt timp va da multe goluri în Liga 1. Nu m-a dezamăgit niciodată, este un copil educat și sensibil, dar letal în fața porților adverse. Are nevoie de sprijin moral mai mult decât financiar, are nevoie de un suport și mereu voi fi omul care să-l sprijine pentru că am mare încredere în el. Îl dorim cât mai rapid în prima echipă a Pandurilor”

www.sportingorj.ro