Ani buni, cariera l-au dus în afara Gorjului, dar el nu uită de unde a plecat şi este gata să se întoarcă. Claudiu Fometescu este cel mai bun produs al baschetului gorjean, component de bază în naţională până acum câțiva ani şi, mai ales, unul dintre cei mai respectaţi jucători de sub panou din România. Pentru cititorii „Sport în Gorj”, nu se sfieşte să vorbească deschis despre cum simte viitorul baschetului gorjean, dar şi despre posibila provocare numită „Energia”.   

Reporter: În primul rând, ce înseamnă pentru tine faptul că eşti gorjean?
Claudiu Fometescu: Îmi este foarte greu să spun în cuvinte ce înseamnă să fiu gorjean. Poate că am stat departe de Târgu Jiu o mare perioadă de timp, dar eu unul mă consider gorjean şi sunt foarte mândru de asta. Nu cred că aş putea să şterg vreodată cu buretele cine sunt şi de unde sunt. Şi acum îmi place să cred că sunt mai mult gorjean decât bucureştean!

Rep.: Ai o amintire din baschet ce te leagă de meleagurile natale?
C.F.: Sunt multe. Şi chiar de când am început baschetul. E o perioadă care m-a făcut să merg mai departe şi să realizez că pot să fac ceva cu baschetul. Cred că una dintre cele mai plăcute amintiri a fost aceea când, junior 3 fiind, am câştigat campionatul naţional. Pentru că aşa am prins gustul de performanţă.

Rep.: Cât de mult s-a schimbat baschetul tinereţii tale de la Târgu Jiu faţă cel de acum?
C.F.: Off, e o deosebire majoră! Acum este un cu totul alt potenţial la Târgu Jiu, unul de a se face o treaba mult mai bună şi la scară mai mare. Odată cu promovarea echipei de seniori în primul eşalon s-a creat o adevărată emulaţie. Am observat că lumea vine la sală, copii se duc să facă baschet, e mare lucru că există o echipă de primă ligă pentru că totul porneşte de aici.

Rep.: Vezi vreun tânăr jucător de baschet din Târgu Jiu gata să-ţi calce pe urme?
C.F.: Nu îi ştiu atât de bine pe copiii de la juniori. Am înţeles că sunt tineri de mare perspectivă acolo, dar saltul de la juniori la seniori este unul foarte greu. E foarte important să nu de piardă de la juniorii 3 la 1. Experienţa se capătă jucând la un anumit nivel, să nu se mulţumească doar cu puţin. Ştiu că şi acum există o generaţie de campioni naţionali, dar şi cei din generaţia mea au fost la fel, însă puţini au ajuns acolo, sus… Eu am fost mai norocos pentru că l-am avut alături şi pe tatăl meu, care m-a dirijat, mi-a încurajat cariera. Am muncit foarte mult, eu nu am avut vacanţă timp de ani buni.

Rep.: Ai regretat vreodată că nu poţi să îţi aduci aportul și pentru o echipă gorjeană, acasă la tine?
C.F.: Sincer nu regret. Cel puţin nu încă. Din mai multe motive. Unul ar fi că mie îmi place să fac lucruile aşa cum le decid eu. Apoi, pentru că, pur şi simplu, nu s-a pus problema să refuz Târgu Jiul. Încă nu am fost chemat aici, așa că nu am ce să regret. Doar discuţii au existat, dar nimic oficial. Odată mi-a propus chiar Rai (n.r.- Laurenţiu Răuţ). El poate să confirme că am vrut să vin. Chiar mi-aş fi dorit, însă asta a fost viaţa… Nu m-am cramponat să rămân doar într-un singur loc, iar ca dovadă, am fost la Cluj, am plecat din Bucureşti, apoi am revenit.

Rep.: Care ar fi visul tău legat de Târgu Jiu?
C.F.: În acest moment e greu de „visat”. Atâta timp cât nu ai nici o certitudine, ceva palpabil, e cam greu să visezi. Nu ştiu nici dacă aş putea să-mi închei cariera de jucător la Târgu Jiu, chiar dacă orice este posibil. Ar fi mai multe şanse, eventual, ca antrenor să ajung… În orice caz, nu aş putea să accept varianta de jucător-antrenor sau secund, pentru că ştiu foarte bine că nu aş putea să fiu şi una şi alta. Dar şi aici, se poate discuta la infinit pentru că nu mi-a propus nimeni, nimic. Aş face-o însă, cu mare plăcere. De ce nu?

Rep.: Energia pare că încă îşi mai caută identitatea în prima divizie. Tu ce crezi?
C.F.: E clar că ar trebui să se meargă pe stabilitate şi pe un buget corect. Dar din câte am înţeles eu, asta se şi vrea în viitor. Acum este deja o conducere serioasă la nivel de manageriat, îl cunosc foarte bine pe domnul Ciurel şi am încredere în dânsul că se va îngriji de bunul mers al echipei de baschet din Târgu Jiu.

Rep.: Străini sau români în campionatul românesc. Care este părerea ta?
C.F.: Din moment ce şi copilul meu face şi el baschet, o să militez pentru jucătorul român. Nu cred că e o idee proastă că au venit atâţia jucători străini, astfel a crescut şi valoarea campionatului nostru, dar aş limita numărul lor pentru o echipă. Eu aş fi mers pe 5 străini în total şi doar 3 în teren. Asta vis-a-vis de jucători. Cât despre antrenori, aş merge clar pe tehnicienii români! Ca manager aş vrea să mă asigur că nu dau banii degeaba, aş pune antrenor român ca să elimin orice suspiciune la echipă și aş avea controlul total asupra vestiarului. Când există un antrenor străin rişti să nu ai tot timpul jucătorii de partea ta. Şi se întâmplă acum şi la Energia, dar şi la alte echipe. Eu unul aş merge pe antrenori români şi pe obiective fixate. Trebuie să recunosc că sunt şi cazuri în care antrenorii străini au fost soluţii foarte bune.

Rep.: Cine crezi că este acum cel mai valoros jucător de la Energia?
C.F.: Am să vă surprind acum şi am să vă spun că Stefan Nikolic. Asta e opinia mea, poate şi pentru că eu apreciez mai mult conducătorii de joc. Iar acest Nikolic consider că e un jucător de echipă, are o anumită constanţă în joc. Dacă ar fi scutit şi de presiunea pe care, evident, o are pe umeri din partea tatălui său, atunci sunt convins că ar avea o evoluţie şi mai bună.

Rep.: Ce le trasmiţi celor de acasă, fanilor gorjeni, prietenilor?
C.F.: În primul rând să fie în continuare lângă echipa de baschet şi să creadă că la un moment dat vor veni şi rezultate mai bune. Iar în al doilea rând, să le mulţumesc că am fost de fiecare dată bine primit în sala din Târgu Jiu, chiar dacă le-am fost adversar.

Familia, marea sa pasiune!

Singura mare pasiune a lui Claudiu Fometescu, dincolo de baschet, are un nume simplu: familia. „Ajung foarte rar acasă, la Târgu Jiu, și prefer să-mi petrec timpul alături de cei dragi, părinţii, soacra mea şi cu prietenii foarte apropiaţi. Din păcate, nu prea sunt pauze pentru mine aşa că nu mă atrag alte activităţi de genul pescuit sau plimbări. Stau foarte mult cu copiii, iar atunci când ne strângem toţi, adică vara, luăm mașina şi mergem undeva împreună, cam 80% din acea perioadă suntem la mare”.

Tot în familie, Fometescu îşi cultivă pasiunea pentru sport în faţa televizorului: „Dincolo de baschet îmi plac toate celelalte sporturi, mai ales cele de echipă: fotbal, volei, handbal. Dintre sportivi îl admir cel mai mult pe Federer, dar şi pe Mergea, care este tot gorjean şi pe care-l văd că ţine steagul sus pentru noi. Din baschet, preferatul meu rămâne Magic Johnson, chiar dacă s-a retras”.

www.sportingorj.ro