RSS post comments feeds rss email feeds twitter

Gugu: „Puteam să țin și eu Cupa Campionilor Europeni în brațe!”

/ 10 septembrie 2012

Cine nu-l știe pe Dorian Gugu? Nu cred că este microbist în Gorj care să nu-și amintească de vremurile în care micuțul fotbalist venit de pe plaiuri doljene le înnoda picioarele adversarilor și rupea plasele echipelor cu care Pandurii juca în anii 80-90.

Personal, m-am îndrăgostit de acest jucător în perioada în care, copil fiind, Dorian avea perioada sa de glorie îmbrăcând tricoul Pandurilor. N-a jucat nici măcar un meci în prima divizie (ce jucători erau odată!…), dar a fost foarte aproape de a deveni și a fi recunoscut ca un mare campion. Pentru noi, oricum, rămâne un campion, dar să o luăm de la bază.

 Școlit la „Știința”

Siliștea Crucii a fost locul din care Dorian a pornit o carieră care i-a adus numeroase satisfacții, ce e drept, nu pe măsura talentului și dăruirii pe care le-a dezvăluit pe teren cât timp a jucat fotbal. N-a stat mult la Siliștea Crucii pentru că a fost descoperit de Nelu Gârleșteanu și luat la Craiova pentru a fi șlefuit alături de jucători celebrii: „La juniori și la tineret, la Universitatea Craiova, am jucat cu Ciobanu, Luță, Irimescu, Bumbescu, Țicleanu, Frimu, Iulică Bălan, o grămadă de fotbaliști foarte buni…”, rememorează Gugu anii de început. Gugu nu uită nici primul contact cu Pandurii: „La Târgu Jiu am ajuns jucând cu CFR Craiova. Au bătut Pandurii cu 1-0. Doctorul Brânzan, cu Tomescu, Dumnezeu să-l ierte, care era președinte la Pandurii, au venit la mine să mă întrebe dacă vreau să joc la Târgu Jiu. Atunci se făcuse lotul de 22 la Craiova, voiau să mă oprească în lotul de 22, dar eu, la doar 19 ani, eram convins că nu pot să joc nici măcar un minut la ce echipă aveau atunci… Și am rămas aici!”, își mai amintește cel care acum este tot în curtea Pandurilor, antrenând puștii ce visează acum să joace în Liga 1.

Dorința lui Gugu

„Pe Pandurii aș vrea să o văd campioană! Nu pot eu să evaluez care sunt șansele, dar șansa și-o face fiecare cu mâna lui. Campionatul e lung, dar e foarte bine că au în continuare rezultate foarte bune, cu investiții puține. Alții bagă o grămadă de bani și sunt pe la mijlocul clasamentului”.

Amintri frumoase, dar și regrete

Dacă-l întrebi pe Gugu care sunt cele mai frumoase momente trăite la Pandurii îți va spune că sunt multe. Îi e greu să aleagă pentru că în mai bine de un deceniu cât a jucat pentru echipa gorjeană a avut multe satisfacții. Cea mai frumoasă perioadă este cea în care cariera i-a fost la apogeu, undeva la mijlocul anilor 80. Avea la Pandurii o echipă care îl ajuta să iasă în evidență și pe care o ajuta să aibă rezultate extraordinare pentru acea vreme. Puteau chiar să promoveze în Divizia A, dar ghinionul lor s-a numit Inter Sibiu, acolo unde prim-secretar era Nicu Ceaușescu.

Mai puțin știut este însă faptul că Dorian Gugu a fost la un pas de a fi în marea echipă a Stelei, o banală Dacie sau un apartament frângând atunci drumul „pandurului” spre Cupa Campionilor: „Am și regrete… Puteam să țin și eu Cupa Campionilor Europeni în brațe dacă mă duceam la Steaua în 1984! Steaua era pe ultimele locuri atunci, iar Pandurii era pe 2 sau 3. Le-am cerut să-mi dea un apartament și o Dacie nouă. Mi-au zis că ori una, ori alta, că lui Pițurcă i-au dat, parcă apartament, nu mai știu ce au zis. Eu le-am zis că nu sunt Pițurcă, că mă cheamă Gugu și nu m-am dus. Acum regret. Enorm. Dar cine știa…”, spune fotbalistul care ar fi putut urma destinul lui Piți. Gugu n-a regretat de la început ratarea transferului la Steaua, ci abia ulterior, cupă ce echipa din Ghencea a ajuns să câștige cel mai râvnit trofeu la nivel de echipe de club: „Nu era așa diferență la bani între Divizia A și B. Nu mă interesau banii, la națională nu puteam să mă gândesc pentru că erau fotbaliști de fotbaliști. Așa că, mai bine am rămas aici. Te duceai undeva, luai ouă gratis, dincolo îți dădeau carne, aveam ce ne trebuia”, mărturisește acesta.

Etoile du Sahel în loc de Bristol City

După revoluție, Gugu a făcut pasul de a juca și „afară”, Etoile du Sahel, în Tunisia, însă, cu puțin noroc destinația sa putea fi una mai importantă: „Dacă mai stăteam o săptămână și nu mă duceam în Tunisia, jucam la Bristol City, în liga a doua din Anglia. Ilie (Balaci – nota red.) mi-a trimis biletul de avion, iar după o săptămână, când am vorbit cu nevastă-mea, îmi venise deptul de muncă în Anglia. Fără drept de muncă nu se putea face transferul”. Și aici Gugu trece ușor peste dezamăgire găsind drept extrem de interesantă experiența tunisiană, una pe care a ales să o facă separat de prietenul său, Ilie Balaci: „În Tunisia nu am vrut să mergem la aceeași echipă, eu și Balaci. El a fost la Club African, a câștigat și cupa și campionatul și Cupa Africii. Am zis că dacă mergem amândoi la aceeași echipă și nu mergea, ar fi zis că e din cauza noastră, așa, eram fiecare pe cont propriu”, spune Gugu, care povestește și un episod interesant al carierei sale în țaraq africană: „Echipa lui Ilie era la un punct sau două de următoarea și noi eram pe trei. Dacă îi băteam la ei, noi treceam pe doi, la un punct în spatele lui Esperance, iar ei pe trei. De regulă, eu băteam penaltiurile, dar cu ceva timp înainte de meci am avut o discuție cu un tunisian care juca la națională și era nemulțumit că nu execută el penatiurile. I-am spus că pe următorul o să-l bată el și s-a întâmplat ca primul să fie chiar la meciul de care vorbeam. Am luat mingea, i-am dat-o și i-am spus să execute. Erau 75.000 de oameni, antrenorul striga la mine să dau eu, dar eu m-am dus la centru. A dat pe lângă poartă și m-au penalizat. Mi-au zis că n-am vrut eu să îl bat pentru că eram pe mână cu Balaci. Dar e o prostie. Atunci de ce l-am mai scos? Și apoi, dacă executam eu și ratam, ce ar mai fi zis?”, mai spune fostul jucător al Pandurilor. Împreună cu Balaci, Gugu avea să fie însă în alte patru experiențe extraordinare în spațiul arab. În Arabia Saudită, cu Al-Hilal, a câștigat ca secund al lui Balaci Supercupa Asiei și Cupa Arabiei Saudite, cu Al-Ahli a câștigat Cupa Emiratelor Arabe Unite, în Qatar, cu Al Sadd, și-a trecut în palmares Cupa Țărilor Arabe, doar cu Al Kazma nereușind să câștige nimic: „Eram pe locul doi, la un punct de prima, și aveam cel mai bun culoar de a câștiga campionatul, dar am jucat atunci cu Barcelona, am făcut 1-1 cu ei și de atunci n-am mai câștigat nimic. Erau numai cu nasul pe sus, nu se mai înțelegea nimeni cu ei”.

 Două plus unu

Nu sunt foarte dese cazurile de tripleți, însă atunci când unul dintre părinți are notorietate, și este și cazul lui Dorian Gugu, atunci copiii au parte de și mai multă atenție. Pentru Sport în Gorj, Dorian Gugu povestește cum a aflat că va fi tată de trei ori dintr-un foc și ce avea de gând dacă n-ar fi fost să aibă și un băiat: „Aveam o entorsă la gleznă și făceam tratament la soția lui Mertoiu, care era doctorul ginecolog la care era soția mea internată. A sunat doctorul de sus să merg la el. Îmi zice, măi, vezi că Violeta are trei. Am făcut o poză și se vede că sunt trei, nu doi. Înainte de a afla că sunt trei, vorbeam cu nevastă-mea și spuneam că dacă sunt două fete luăm și înfiem și un băiat, că dacă ne iese după aia tot fată? Uite că ne-a dat Dumnezeu și băiat”.

Anii au trecut și copiii nu mai sunt copii decât pentru părinți. Paula Bianca și Maria Izabela, cele două fete, primele venite pe lume chiar în această ordine, au plecat de 5-6 ani în Italia, în vreme ce Emanoil Florian se pregătește să plece și el din țară. Nici pe băiat nu-l va mai avea aproape pentru mult timp: „A dat examen pentru un post de instructor de fitness pe un vas de croazieră. Peste o lună pleacă pentru 2-3 luni în Anglia și apoi în America pentru că de acolo este firma. Rămân singur, se vede treaba că, uneori, și trei copii sunt puțini”, mai spune tatăl celor trei.

  Pasiuni extrafotbalistice

Părăsind terenul de fotbal, acolo unde își continuă cariera, acum ca antrenor, dezvăluind tainele acestui sport juniorilor de la Pandurii, Dorian Gugu are alte două pasiuni cărora încearcă să le dedice o parte din timpul său liber. „Pasiunile pentru pescuit și vânătoare sunt egale pentru mine, dar mai des merg la pescuit. Cel mai mare pește prins a fost un crap de 8 kg și ceva. Am avut pește mare de tot în undiță, dar nici măcar nu l-am văzut. Mă duceam cu colegii de la echipă în Dubai. Mergeam în larg să dăm la pește. Puneam pe 2-3 ancore pește sau tentacule de caracatiță și acolo dădeau pești de pești, dar te cam plictiseai că trebuia să tragi o oră și ceva de el să-l scoți”, spune Gugu despre hobby-urile sale.

 www.sportingorj.ro

Comentează!

1 Comentariu până acum

Mergi Sus
Copyright © 2009 Sport in Gorj .ro. Powered by CERC.ro. Logo Design by Alexandru Vulpe.
Toate drepturile rezervate. Textele si fotografiile sunt proprietatea titularilor de copyright si nu pot fi reproduse fara acordul scris al acestora.