De 27 de ani președinte la fosta divizionară „C”, Petrolul Stoina, Cornel Pîrvan îi calcă pe urme „Lordului” Jean Pădureanu. Tata Jean s-a retras din activitate în 2013, după 49 de ani. Cornel Pîrvan trebuie să continue…

          Povestea începe în 1983 când s-a constituit echipa de fotbal Petrolul Stoina. Din 1986, destinele echipei i-au fost încredințate lui Cornel Pârvan. Iar de atunci drumurile lor se identifică.

Un nume temut și respectat, Petrolul Stoina și-a trăit momentele de glorie în anii ’90. Din echipa prosperă care se lupta de la egal la egal cu Argeșul lui Vlădoiu și Gîlcă sau Steaua lui Țiți Dumitriu au rămas doar amintirile. Acum AS Petrolul Stoina se zbate să supraviețuiască la județ, de acolo de unde a început urcușul în penultimul an al regimului Ceaușescu.

 Au tras sforile la promovare

După 4 ani la județ, Stoina și-a dorit să facă pasul mai departe. Ambiția de a urca un eșalon mai sus coincide cu instalarea la conducerea clubului a lui Cornel Pârvan în 1986.

„În campionatul 1987-1988, erau 2 serii a câte 16 sau 18 echipe la județ. La final, primele 2 clasate din cele două serii s-au întâlnit la un turneu de promovare la Târgu Jiu, Petrolul Stoina, Avântul Baia de Fier, Minerul Jilț și Energia Turceni. Câștigătoarea turneului a fost Petrolul Stoina”, ne-a relatat Pârvan.

Dar lupta abia acum începe. În culise…ceva normal în acele vremuri. „La acele meciuri de baraj au fost și reprezentanți ai județului Hunedoara, de la Hațeg, și au văzut echipa noastră mai slăbuță. Au sunat la București, la Mircea Pascu, vicepreședintele F.R.F. la data respectivă, și i-a împerecheat cu județul Gorj. Am avut puterea să schimb împerecherea și am cerut ce am vrut noi, județul Mehedinți, Progresul Strehaia. „Zimbrul”, celebrul Mircea Cezar Ionescu, era șeful competiției la F.R.F. și când m-am dus acolo a urlat la mine: „Băi, cine sunteți voi să întoarceți fotbalul cu curul în sus?”. Vă dați seama ce putere aveam! Brigada de arbitrii era condusă de Ion Crăciunescu, am schimbat-o și pe asta. Deși Crăciunescu era de-al locului, tasu’ de la Căpreni, măsa de la Stoina, l-am schimbat și a apărut Nicoale Dinescu. În meciul tur, la Stoina, am pierdut cu 3-1, în meciul retur, la Strehaia, am câștigat cu 5-1 și ne-am asigurat promovarea în divizia C în anul 1988. Au urmat 16 campionate consecutive la Divizia C, până în 2004”.

 Aproape de „B”

             În 1992, fotbalul românesc s-a reorganizat. Prima ligă se numea Divizia Națională, liga a 2-a a devenit divizia A, iar liga a treia s-a transformat în divizia B. Petrolul Stoina nu a putut rămâne în eșalonul trei pe plan sportiv și a fuzionat cu IOB Balș. A rezultat cea mai tare echipă pe care a avut-o Stoina vreodată. „Din două echipe, IOB Balș și Petrolul Stoina, a rezultat o echipă trăznet, cu care în campionatele 92-93 și 93-94 ne-am luptat la promovare cu două mari forțe ale fotbalului românesc, Gaz Metan Mediaș și Dacia Pitești. Ce ne-a făcut acest Mediaș nu vă vine să credeți. Era președinte unul Ilie Vlad, care s-a dus la la Fieni și i-au amenințat că le opresc gazele dacă pierd cu noi. A promovat Gaz Metan Mediaș. În meciul tur Pustai era titular la Gaz. Pe Dacia Pitești i-am bătut la Stoina și în retur ne-au bătut și am ratat promovarea. Doi ani consecutiv am ratat promovarea. Dacă se promova pe plan sportiv, pe teren, Petrolul Stoina nu avea cum să nu promoveze. Atunci era fotbal adevărat. Liga a 2-a de acum nu se compară cu Liga a 3-a de atunci. Incomparabil. Într-un alt campionat puteam, dar nu a vrut directorul. Păi ce echipă aveam atunci… Doană, singurul jucător din Stoina, Mogoșanu Sorin de la Electroputere, Amaral, un fundaș de la Balș care a fost coleg la lotul național cu Gică Hagi, frații Terci, Firănescu de la U Craiova, Bărbuceanu, Băluță, antrenor și jucător, Dumitru Marius, alias Jordao”, mărturisește nea Cornel.

 Stoina, teren interzis!

Petrolul Stoina a trăit vremuri bune după 1992. Echipă valoroasă, fără griji, făcea cărțile la promovare în seria din care făcea parte. „După ’92 nu câștiga nimeni la Stoina. Și eu eram întrebat la F.R.F.: „anul ăsta cine promovează ?”. Mă știa și pe mine toată lumea că eram unul din cei mai vechi conducători de cluburi la vremea aia”, povestește Pârvan. Și blaturile erau la ordinea zilei pe atunci. „În 92 am ajutat cu un punct pe Minerul Lupeni. Realțiile noastre erau foarte bune cu Valea Jiului. Cine credeți că a arbitrat? Grigorescu, de la Timișoara. Domne, așa ceva nu am pomenit. Nu s-a mișcat din centrul terenului. Numai cu capul în pământ a arbitrat, nu a avut ce să fluiere. Am condus cu 1-0 și s-a terminat 1-1. La pauză m-a luat la rost: „Am venit aici să mă fac de râs?”. Dar ce să facem, astea erau vremurile”.

 Ce bogăție!

Când Stoina era în glorie, echipa dispunea de cele mai bune condiții din județ. Terenul era impecabil, iar fotbaliștii aveau la dispoziție un hotel superutilat. Acum la stadion nu mai există apă și gaze. Iar arena și gazonul sunt în degradare. „Terenul este bun față de ce există în județ. În afară de faptul că e tare pentru că nu există apă. Atunci aveam 3 oameni la stadion. Făceau în ture să ude terenul. Nu era apă, veneau pompierii. Era ceva de vis. Era cel mai bun teren din județ. Fotbaliștii erau salariați la Schelă înainte. Nu pleca nimeni de aici. Venea o pleiadă de jucători de la Craiova să joace la Stoina. Cine s-a lăsat de fotbal a rămas încardat la Petrom. Aveam cantină unde mâncau 300 de salariați, săli de protocol, aveam apartament de lux. A venit fostul arbitru George Ionescu observator la un joc și când l-am băgat înăuntru a strigat: „bă, voi sunteți nebuni, unde sunt eu aici ?”. Sunteți la țară, la Stoina. Inclusiv papuci la intrare aveam. Aveam un hotel de 21 de locuri cu circuit închis. Toalete lux, canapele în piele. Făceam niște protocoale… Stoina era o comună. Aveam un bar al clubului, la parterul hotelului”.

Un alt regret îl încearcă pe nea Cornel. Pandurii putea deveni proprietara acestei baze pentru numai 1 miliard de lei. „Mare greșeală că nu am venit la domnul Condescu să cumpere toată baza sportivă cu 1 miliard, cu hotel, cantină cu tot ce trebuia. Așa de mobilat și dotat era, nu-ți venea să crezi… Mai făceam niște reciprocități de cazare acolo”.

 Echipa lui Donose

Marele jucător al Craiovei Maxima, Costică Donose, a stat șapte ani pe banca Petrolului Stoina. Mai mult cu numele. De echipă s-a ocupat Dumitru Băluță. „Donose a stat la noi șapte ani și jumătate. Piticu Băluță, zece ani. Era o mândrie când auzeai la stație a venit echipa lui Costică Donose. De muncit, muncea mai mult Băluță”, afirmă Cornel Pârvan.

 Stadionul – 9 euro

          Fotbalul nu a murit în Stoina. Datorită lui Cornel Pârvan. O nouă echipă a luat naștere, AS Petrolul Stoina, locul 12 în ultimul sezon din liga județeană. „Acum stadionul, începând din toamnă, este al Primăriei. Petromul l-a vândut Primăriei pentru 9 euro. Și acum aștept să facă Primăria niște reparații. Sper ca această doamnă primar, care este o doamnă chiar dacă nu îi place fotbalul, dar orice doleanță am îmi asigură necesarul. Plătim și niște prime: 30 de lei la juniori și 50 de lei la seniori. În campionatul ăsta în tur am avut 4 puncte. Trei ne-au fost acordate de Roșia de Amaradia că nu a venit și unul am făcut egal cu Mătăsari. În retur am făcut 17 puncte. Perspective mai bune nu există. Sunt mulțumit că țin steagul sus. În 2006 când am făcut echipa asta lumea a contestat numele de Petrolul. Păi ce denumire să dai? Să continuăm o tradiție, să deschidem ușile la stadion, să dispară păianjenii. Acum gaze nu mai sunt, apă nu mai e la stadion… Doar lumină”.

Decupajele din ziarele vremii au rămas pentru ca amintirile să revină mai ușor. „A fost o perioadă de care îmi aduc aminte cu plăcere”, încheie președintele pe viață al echipei din Stoina.

 Regretul de a refuza Ghencea

          Dacă în campionat Petrolul Stoina nu a depășit nivelul ligii a 3-a, unul incomparabil mai valoros decât nivelul actual, în Cupa României are cu se lăuda. „În 1990 am obținut prima calificare în „16-zecimi”. Petrolul Stoina – FC Argeș 1-2. A câștigat FC Argeș cu Vlădoiu, Gîlcă, Priseceanu. A arbitrat Crăciunescu care era din Stoina. Intram în prelungiri și cu cinci minute înainte de final a scăpat la limita offside-ului Priseceanu și a dat gol. În 1994, în anul când Jiul Petroșani a promovat în divizia A, cu Liță Dumitru antrenor, le-am tras un sec 3-0 la Stoina în Cupa. A urmat AS Bacău, echipă de primă ligă. Am câștigat la penaltiuri cu 6-5. Din minutul 75 a intrat în teren antrenorul Dumitru Băluță. Avea 37 de ani. Ne-a condus Bacăul, a egalat Doană și am ajuns la penaltiuri. De la ei a ratat Jercălău și de la noi toată lumea a marcat. Am strigat la Băluță să bată și el. Și după meci mi-a zis, cum să bat eu că-mi tremurau picioarele. Jucase o repriză pe un teren greu. Ne-am calificat mai departe. Am picat apoi cu Steaua. Conducător era Tică Dănilescu și antrenor era Țiți Dumitriu. Dumitriu mi-a făcut o propunere să jucăm la ei și am refuzat. Cum să mă duc la țăranii mei să le spun că jucăm în Ghencea? Că m-am predat … Asta e a doua mare greșeală pe care am făcut-o. Așa am jucat la Pitești. Oricum ne bătea Steaua, dar jucam pe cel mai bun stadion din România la ora aceea. La Pitești ne-au bătut cu 3-0. A fost 0-0 la pauză! Au jucat ai mei cu o ambiție extraordinară”, a povestit Pârvan.

„Sunt președinte din 1986. În toată această perioadă am lucrat. Eram șeful garajului, aveam 200 de oameni în subordine, deci nu eram doar la fotbal, ca alții. Atunci era un alt club, FC Petrolul Stoina, acum este un alt club, AS Petrolul Stoina care e constituit tot de mine. În 2004, Petrolul Stoina a făcut o fuziune cu Chimia Craiova și a rezultat Petrolul Chimia Craiova. Asta e cea mai mare greșeală pe care am făcut-o eu la vremea aia. Eu eram președintele clubului, la mine era cecul, la mine era ștampila. Directorul avea ultimul cuvânt, dar, dacă eu nu eram de acord nu se făcea fuziunea. Asta e una dintre greșelile pe care le-am făcut în 27 de ani de când conduc cluburile astea două”

Cornel Pârvan, președinte Petrolul Stoina.

www.sportingorj.ro