Am crescut având în biblioteca familiei, pe lângă volumele lui Jules Verne, şi cărţile semnate de regretatul Ioan Chirilă, iar cum buchisitul literelor l-am deprins cu ziarele de sport în faţă, ceva mai târziu, lectura marelui gazetar sportiv a fost una obligatorie.

Multe am învăţat atunci, dar la fel de multe redescopăr acum, recitind cu plăcere volumele reeditate de Gazeta Sporturilor. Deunăzi, având în faţă cartea în care Ioan Chirilă rememora trăirile mondialului mexican din 1970, am dat peste o remarcă foarte interesantă a acestuia.

Încercând să explice jocul deloc arătos al Angliei acelui timp, Chirilă spunea că, lipsindu-le jucătorii tehnici, cei care au inventat fotbalul au uitat să-l joace, căutând ca printr-o alergare nebună să ajungă în poziţiile cele mai simple, acolo unde fotbalul redevine o chestiune de abecedar.

N-am prins fotbalul acelor vremuri decât în prăfuitele reluări oferite în emisiunile sportive, dar n-am motive să nu-i dau dreptate lui Chirilă, însă ce-ar fi spus el văzând jocul practicat astăzi? Fantezia în fotbal a murit de mult în România. Poate odată cu retragerea lui Cârţu, cel care ajungând în faţa porţii refuza golul banal. El căuta mereu soluţia a cărei ingeniozitate te făcea să nu te supere chiar şi cea mai mare ratare.

Culmea este că Sorinaccio şi-a dat ultima suflare ca antrenor al Pandurilor tocmai pe mâna unor atacanţi gata să rateze cu seninătate chiar şi din, amintitele de Chirilă, poziţii şi situaţii de abecedar. Ce-ar fi spus Chirilă dacă ar fi fost obligat să urmărească meciul Pandurilor cu giuleştenii în momentul în care Raskovic a uitat că este atacant, ba chiar mai mult, a uitat că este fotbalist, şi a raşchetat acea minge din colţul careului mic fără a o trimite măcar pe spaţiul porţii?

Fără a ştii vreodată ce ar fi spus acesta, răspunsul poate veni chiar de la Sorinaccio, cel care, de la plecarea de la Pandurii, a refuzat să mai urmărească meciurile gorjenilor. O inimă are şi el… Nu-şi poate bate joc de ea oricum!

Material publicat in Polemika