Odată ajuns la Târgu Jiu, în iarna trecută, Cristi Pustai spunea că nu va schimba sistemul de joc pe care Grigoraș îl implementase la Pandurii, însă foarte repede a ajuns la concluzia că tot mai drag îi este 4-2-3-1, sistemul pe mâna căruia mersese și la Gaz Metan Mediaș. Cum în lot avea un singur închizător de meserie, proaspăt ajuns și el la vremea respectivă la Pandurii, pe Paul Anton, Cristi Pustai l-a pus lângă el pe Nistor deși gândul îi era, așa cum veți vedea mai departe, la altcineva. Nicandro Breeveld a fost soluția pe care Pandurii s-a putut baza din vară, închizătorul venind la pachet de la Gaz Metan cu brazilianul Eric.

            Ca și brazilianul, Nicandro Breeveld, căruia prietenii apropiați îi spun simplu Nic, este mai tot timpul cu zâmbetul pe buze. „Pot să zic că e de vină și gena sud-americană. Noi, sud-americanii avem această plăcere, de a juca fotbal! E o cultură a fotbalului. Cu Eric sunt prieten foarte bun, și pe teren și în afara lui. Pe teren ne simțim foarte bine împreună”, explică Breeveld faptul că aproape niciodată nu-i vezi fața tristă.

 Familie îndrăgostită de sport

Viața lui Nicandro Breeveld are ca punct de plecare Paramaribo, capitala Surinamului, o micuță țară sud-americană, fostă colonie olandeză. N-avea să stea prea mult acolo după cum povestește pandurul: „Am plecat din Surinam în Olanda când aveam 5 ani. Am plecat cu toată familia pentru că în Olanda erau condiții mai bune”. Chiar dacă este singurul din familie care acum face sport de performanță, surorile sale au cochetat și ele cu diferite sporturi sau mișcări oarecum legate de sport: „Am două surori, amândouă mai mari decât mine. Una este avocat și una doctoriță, dar amândouă au avut tangențe cu sportul. Cea care acum este doctoriță a făcut kickbox. Mai face și acum, dar doar de plăcere. Cealaltă a făcut dans modern, hip-hop și RNB. A fost în trupa de dansatori a unor cântărețe celebre precum Mariah Carey sau Missy Elliot. Dar o astfel de viață nu-ți dă siguranță pentru viitor și acum a devenit avocat”, ne spune Nicandro cu evidentă mândrie în glas. Se simte că ambele-i sunt dragi, la fel ca și toți cei din familie pe care i-a lăsat fie în Surinam, fie în Olanda: „Cam din doi în doi ani mai merg în Surinam. Mai am acolo rude, bunicii din partea ambilor părinți, fratele tatălui meu, sora mamei, mai am destule rude acolo, așa cum am destule și în Olanda”.

 Dedicat fotbalului de 21 de ani

Breeveld a împlinit de puțin timp 27 de ani, iar după cum singur mărturisește, 21 dintre ei i-a dat fotbalului. Până acum, căci olandezo-surinamezul mai are în față destui ani pe care să-i petreacă pe dreptunghiul verde. „Am început cu fotbalul de când am ajuns în Olanda, însă acolo nu ești primit până la 7 ani. Totuși, eu am intrat la echipe de la 6 ani pentru că i-am spus antrenorului că mă pot adapta cu cei mai mari cu un an decât mine”, spune Breeveld. Primele ghete și primele antrenamente le-a avut în orașul în care s-a stabilit familia Breeveld, la Amsterdam: „Am început la FC Amsterdam, o echipă de amatori, iar la profesioniști am debutat la 18 ani în liga a II-a, Almere City. Am semnat cu ei contract la 18 ani și am debutat jucând la ei. Când aveam 13 și 14 ani am fost la naționala Olandei, iar apoi am fost la HFC Haarlem, un club satelit pentru Ajax, acolo unde cei de la Ajax își trimit jucătorii care încă nu sunt pregătiți să joace pentru prima lor echipă, dar nu e același lucru cu echipa a doua a lor, cea de tineret”, rememorează mijlocașul Pandurilor primii săi ani de carieră.

 O fractură l-a trimis în România, Pustai l-a „tras” după el la Pandurii

Telstar este ultima echipă olandeză pentru care Breeveld a jucat, iar la 24 de ani mijlocașul avusese un sezon bun, care-l recomandase echipelor din prima ligă olandeză, însă destinul îi prevăzuse un alt traseu. Avea să ajungă în România. „Drumul meu spre România a început cu ceva grav pentru mine. Eram în Olanda, la Telstar, în Liga a II-a, și când trebuia să semnez un nou contract mi-am rupt piciorul. Eu trebuia să merg în prima ligă, eram în discuții avansate, dar după ce mi-am rupt piciorul mi-au spus să merg să mai joc în liga a II-a. Cu cei de la AZ Alkmaar eram în discuții pentru că ei au un parteneriat cu cei de la Telstar, unde jucasem. Eu n-am mai vrut să joc în liga a II-a și un impresar din România a venit la impresarul meu și l-a întrebat dacă nu vreau să vin în România. Și așa am ajuns eu aici… Am fost la Gaz Metan unde nea Cristi Pustai m-a văzut, mi-a spus că i-am plăcut, dar în acel moment avea prea mulți mijlocași în lot. Apoi, după o jumătate de an la Jiul Petroșani, s-a făcut loc și am ajuns la Gaz Metan Mediaș”, povestește Breeveld felul în care România și-a făcut loc în CV-ul său. Tot Breeveld ne mărturisește că venirea sa la Târgu Jiu în această vară a fost o surpriză pentru mulți, nu însă și pentru el: „În iarna trecută, profesorul m-a întrebat dacă vreau să vin la Pandurii, dar atunci nu se putea, nu erau bani ca să se plătească transferul. Apoi, în vară, am mai discutat încă o dată asta și în vară s-a putut. S-a mers în Europa, au venit bani și s-a putut face transferul meu la Pandurii”.

 Goluri și tumbe

             La o înălțime de doar 1,78 m, Breeveld și-a făcut o obișnuință în a se număra printre marcatori la Pandurii și nu oricum, ci chiar cu lovituri de cap, detenta sa impresionantă ajutându-l. Discutând despre aceste goluri, Nicandro aduce din nou vorba spre familia sa: „Nu știu de unde vine detenta asta… Eu exersam mult cu sora mea, atunci când eram mic. În spatele gazonului făceam mereu tot felul de salturi, făceam multă gimnastică și probabil de acolo am această detentă bună care mă ajută la săriturile la cap. Cred că vine de la acele exerciții făcute cu sora mea. Dacă nu, atunci din gena tatălui meu, nu știu… ”. Nicandro, deși mijlocaș defensiv de meserie, urcă eficient în atac reușind să modifice tabelele de marcaj atât în campionat cât și în Europa League, iar fiecare gol este sărbătorit cu câteva salturi acrobatice, și ele pe gustul fanilor gorjeni: „Cred că și salturile de după goluri vin tot de acolo. În Olanda, încă de când jucam la juniori, am început să mă bucur astfel la goluri. Nu o făceam tot timpul, dar așa îmi exprim eu bucuria după goluri”, mărturisește jucătorul Pandurilor.

Olanda – imposibil, Surinam – poartă închisă

Țara care l-a adoptat de la 5 ani, Olanda, i-a dat ocazia de a juca în naționalele under 13 și under 14, însă pentru a debuta la naționala mare ai nevoie mult mai mult decât poate da acum Breeveld, care nu se gândește acolo. Surprinzător pentru noi, cei care nu știm prea multe despre Surinam, Breeveld nu speră să joace nici pentru țara natală: „În Surinam nu pot să joc deși aș fi vrut și aveam posibilitatea de a juca, însă nu am cetățenie. Președintele Surinamului nu vrea să dea cetățenie jucătorilor olandezi. Este o problemă acolo, se consideră că dacă dai cetățenia jucătorilor, trebuie să le-o dai și celorlalți olandezi. Eu, dacă merg acum în Surinam, trebuie să iau viză. Mulți jucători vor să joace pentru Surinam, dar președintele nu-i primește. Avem foarte mulți jucători buni de origine surinameză, și acum și în trecut. Mulți probabil nici nu știau de Seedorf, Rijkaard, Gullit sau Kluivert că sunt de origine surinameză. Sunt mulți care joacă acum în Anglia, Israel, Spania și alte campionate. Ei ar dori să joace pentru această țară, să o ajute să audă oamenii de Surinam, să știe de ea, eventual să meargă la mondiale, dar asta e…”, se confesează Breeveld.

 Vrea sus cu Pandurii 

„După Pandurii mă gândesc să joc în străinătate. Vreau să joc mai aproape de familia mea. Dacă vine vreo șansă de genul acesta, sper să mă lase să plec. Echipa mea favorită din Olanda este Ajax-ul. Este echipa orașului meu. Am fost aproape de AZ Alkmaar, dar asta a fost în trecut. Ajax este altceva, e cea mai mare echipă din Olanda, cu un nume foarte mare și în Europa.” Nicandro Breeveld, Pandurii Târgu Jiu

          Breeveld mărturisește că a urmărit parcursul Pandurilor chiar înainte de a ajunge la Târgu Jiu: „S-a schimbat destul de mult echipa, au plecat mulți jucători, au venit alții, dar eu de la primul meci, cel cu Levadia, mi-am dat seama că avem o echipă bună. N-a fost un adversar foarte bun, dar am observat de atunci acest lucru, iar apoi, când am început campionatul, cu FC Brașov, am fost sigur că avem o echipă foarte bună. Am făcut treabă bună și în Europa. Pandurii vreau să termine sus! Pe ce loc nu vreau să spun, dar trebuie să termine sus. În primii cinci vom fi sigur, pentru a fi în primii trei trebuie să muncim mult, dar o vom face”. Ca pentru fiecare jucător din lotul Pandurilor, experiența europeană atât de lungă și ritmul alert al meciurilor campionat-cupă-Europa League este una nouă și obositoare, însă totul este dat uitării când ai în față meciuri precum cel cu Fiorentina: „Se simte oboseala, dar o scoatem prin antrenament, prin refacere. Normal, nu se poate scoate toată oboseala, dar acesta este fotbalul. Putem spune că e o oboseală plăcută, pentru că joci la cel mai înalt nivel. Dacă joci, îți mai trece oboseala. Când joci contra Fiorentinei, nu poți să te mai gândești la oboseală. E adevărat și faptul că mai bine joci decât să te antrenezi, iar la acest ritm de jocuri, rămân antrenamente mai puține”, mai spune Breeveld.

articol publicat în săptămânalul Gorj News

www.sportingorj.ro