De-a lungul timpului, Gorjul a dat multe nume în fotbalul mare. Și multe talente, iar printre acestea se numără şi Lucian Mălăele, un fotbalist care păstrează marele regret de a fi ajuns să joace pe prima scenă, însă la o altă echipă decât cea a pandurilor.

        Fostul mijlocaş de la Pandurii, Extensiv Craiova, Petrolul şi Astra, Armand Lucian Mălăele (36 de ani), nepot al cunoscutului actor şi regizor Horaţiu Mălăele, are multe povești de spus, povești în care a fost, cu sau fără voie, erou. Nu mai e erou în dreptunghiul verde, dar asta nu-l împiedică să-şi continue propria poveste. „Şi eu cred că am fost un talent. Dar a trecut timpul, acum trebuie să trăiesc în prezent şi din păcate nu mai pot visa din nou la fotbalul de înalt nivel. Dar pot, în schimb, să vă dezvălui ce a însemnat sau ce înseamnă Lucian Mălăele pentru fotbal. Mai ales pentru cel din Gorj”, îşi începe povestea, personajul nostru.

Regretele carierei

La talentul pe care l-a avut în sânge, nu a surprins pe nimeni că Lucian Mălăele a ajuns să joace pe prima scenă fotbalistică a României. A făcut-o la Astra Ploieşti, timp de un sezon. Totuşi, pe măsura calităţilor sale, fostul mijlocaş îşi păstrează acum şi ceva regrete. Acestea vin în concordanţă cu marea dragoste pentru fotbal, cu plăcerea de a juca: „Prin felul meu de a fi nu pot să spun că am avut prea multe regrete. Am trăit şi momente bune şi momente mai puţin plăcute, am avut o carieră lungă. Cât am jucat, am simţit plăcerea de a fi fotbalist. Am iubit şi fotbalul mare şi futsalul. Poate am un oarecare regret că nu am ajuns la un anumit nivel, la o echipă mare sau, cu ceva noroc, şi la naţională. Dacă erau vremurile de acum, adică nişte condiţii materiale foarte bune, poate că ajungeam şi eu un jucător cu nume”, mărturiseşte Mălăele. Cert este că, deşi a reuşit să facă în cele din urmă pasul către prima divizie, talentatul fotbalist gorjean a avut ghinionul de a fi ratat două mari şanse de transfer la echipe de top. Puţini ştiu poate, că Lucian Mălăele s-a aflat pe rând, la vremea respectivă, în atenţia Rapidului şi chiar a Stelei. „Ţin minte că la un moment dat am fost foarte aproape de un transfer la Rapid. Acolo am jucat la un turneu de sală, iar domnul Rednic a fost mulţumit de mine. Nici acum nu înţeleg de ce nu s-a mai realizat acel transfer. Un real regret. Cam în aceeaşi perioadă chiar şi Piţurcă mă dorea la Steaua, când eram la Extensiv. Şi atunci nu a fost să fie… Se întâmpla în urmă cu 12 ani”, dezvăluie Mălăele.

Satisfacţie pentru saltul Pandurilor  

Pentru formaţia locală de fotbal Pandurii Târgu Jiu, Lucian Mălăele nu a apucat să joace decât în liga secundă, destinul ducându-l pe talentatul şi capriciosul mijlocaş în alte direcţii decât cea mai justă. Totuşi, Mălăele se bucură acum de saltul făcut de Pandurii în Liga 1. Fostul jucător gorjean găseşte şi o explicaţie pentru rezultatele din ultima vreme ale pandurilor: „Mă bucur foarte mult că Pandurii a ajuns unde a ajuns acum. Însă trebuie să realizăm că totul a fost posibil datorită condiţiilor de performanţă create la Târgu Jiu, iar domnul Condescu a avut rolul lui. De la infrastructură până la vitaminizare, totul este la nivel înalt, aşa că rezultatele au venit. Având şi ceva resurse financiare, învăţând şi din experienţă, era normal să se producă acest salt uriaş. Noi nu avem cine ştie ce tradiţie la nivel de primă divizie, dar am compensat prin stabilitate, prin decizia de a duce la Târgu Jiu antrenori sau jucători de valoare. Acum e extraordinar pentru fotbalul gorjean şi pentru tinerii de aici care vin din urmă”. Lucian Mălăele se arată în acelaşi timp, mândru că echipa din oraşul său a devenit, în mod surprinzător, emblema Olteniei: „Acum s-au inversat rolurile. Pandurii e echipa fanion a Olteniei, e deja un brand, pe când Craiova nu mai există… Sper ca într-o bună zi să ajungem la performanţe notabile”.

„Cel mai tehnic am fost eu”

Regretele îl bântuie pe Lucian Mălăele și atunci când vine vorba de actuala generație de fotbaliști de la Pandurii și spune că îi pare rău că nu a apucat să joace alături de acești jucători. Fostul mijlocaş este convins că s-ar fi încadrat perfect în formula de faţă a grupării de fotbal gorjene: „Dacă prindeam aceste timpuri şi dacă aveam de la cine să învăţ, poate aveam şi altă mentalitate… Acum m-aş adapta mult mai uşor la fotbalul acesta pentru că aproape toate echipele din Liga 1 joacă pe jos, se pune mare accent pe construcţie, a trecut vremea când se arunca mingea pe sus sau se făcea bufa-bufa. Cred că aş fi făcut faţă în actuala echipă de la Pandurii”. Mălăele recunoaşte valoarea jucătorilor care au trecut în ultima vreme pe la Pandurii şi are o părere extrem de interesantă atunci când vine vorba despre cel mai tehnic fotbalist: „Au existat mai mulţi, dar cel mai valoros fotbalist care a jucat vreodată la Pandurii a fost Chiricheş. Iar cel mai tehnic am fost eu. Bine, nu trebuie să uităm de Maxim, de Voiculeţ sau de Păcurar…”.

„Ambiţie, noroc şi ceva talent”

Lucian Mălăele a învăţat multe din cariera sa de fotbalist și, tocmai de aceea, fostul mijlocaş nu se sfieşte să dea şi câteva sfaturi tinerilor jucători gorjeni care bat la uşa performanţei: „Ce sfaturi i-aş da unui tânăr jucător? Păi l-aş sfătui să joace în primul rând fotbal din plăcere, să muncească din greu pentru visul lui. Dacă ai ambiţie, noroc şi ceva talent, 100% o să reuşeşti. Însă, dacă nu vei munci, rămâi doar cu talentul… Un fotbalist valoros, deja la vârsta de 16-17 ani trebuie să se impună în prima echipă, trebuie forţat să joace. Asta bineînţeles, dacă i se acordă încredere. Sunt mulţi care îşi pierd din elan şi din încredere la această vârstă.”.

„Eu am jucat la început fotbal pe maidan, jucam câte 7-8 ore pe zi. Am ajuns unde am ajuns prin muncă, aveam şi talent, dar acum realizez că poate îmi trebuia şi un pic de şansă în plus.”  Lucian Mălăele

„Personal, cred că avea talent pentru mult mai mult, dar din motive obiective şi din motive pe care le-am înţeles sau nu le-am înţeles, cariera lui a luat sfârşit.” Horaţiu Mălăele

Tehnicul mijlocaş, poreclit pe vremuri „Briliantul” de fanii gorjeni, a debutat în prima ligă pe 21 aprilie 2001, într-un meci Astra-Ceahlăul. Lucian Mălăele a strâns însă, doar 16 meciuri în primul eşalon, unde a marcat două goluri. În ianuarie 2006 a fost foarte aproape de a juca pentru Pandurii Târgu Jiu în prima ligă, însă transferul său a picat din cauza unei duble semnături (MB Pandurii şi Astra Ploieşti).

Speranţa numită Beto sau visul merge mai departe

Dincolo de regretele și unele greșeli care i-au marcat cariera de fotbalist, nepotul cunoscutului actor de comedie trăieşte acum un nou început prin speranţa că fiul său, Beto, îi va călca pe urme şi îi va depăşi performanţele. Mai ales că, Mălăele junior a moştenit talentul seniorului: „Prin şcoala mea de fotbal „Primavera”, am încercat să ajut copiii să ajungă la un nivel cât mai bun. Evident că încerc să dau totul şi pentru fiul meu. Are gena care trebuie şi m-am asigurat că îmi calcă pe urme, aşa că l-am îndreptat către fotbal. Sincer, sper să dovedesc prin el că se poate ajunge la un nivel mai înalt, ceea ce nu am reuşit eu. Pentru că are mai multe calităţi decât mine. Poate de aceea sunt şi aşa exigent cu fiul meu. Mi-am dat seama de greşelile pe care le-am făcut eu şi încerc să mă ocup de el din toate punctele de vedere. În afară de antrenamentele pe care le face cu antrenorii Vintilescu şi Andriucă, lucrez cu el şi separat”, susţine Lucian Mălăele.

            Marele vis al familiei Mălăele pare a fi clar în acest moment. Beto trebuie să ajungă un jucător emblematic în prima echipă a pandurilor: „Deja a prins gustul performanţei, drept dovadă că s-a remarcat în ultima perioadă la mai multe competiţii la care a participat, a câştigat cu grupa lui vreo 5-6 turnee, este şi golgeter. Visul meu este ca Beto să ajungă să joace la Pandurii în prima ligă. Chiar dacă o să facă pasul şi la alte şcoli de fotbal mai bune, îmi doresc din tot sufletul să revină la Târgu Jiu, să joace la Pandurii şi să ridice tribunele în picioare mai mult decât o făceam eu în divizia B”, mărturiseşte Lucian Mălăele.

www.sportingorj.ro