„Trup și suflet” este o sintagmă care-și găsește acoperire 100% la Pandurii. Jucătorul care pune pentru echipă 100% din suflet, dar și trupul, se numește Adrian Rusu.

Interviu publicat în primul număr al săptămânalului „Sport în Gorj”

Reporter: Ai fost accidentat mare parte din retur. A fost cea mai grea accidentare a ta? Ești refăcut acum 100%?
Adrian Rusu: De departe a fost cea mai urâtă parte din cariera mea. Acum mă simt refăcut 100%, cu foarte mici rețineri, dar nu fizice, ci puțin psihic.

Reporter: Ești cel mai vechi jucător din lotul Pandurilor.
Adrian Rusu: E adevărat, sunt mai vechi în lot decât Mingo și Cardo cu o jumătate de an. Simt că am făcut ceva pentru club. Părerea mea e că stând cinci ani la un club se formează o relație destul de complexă între grup și jucător. M-am simțit bine în momentul în care am ales să vin aici și patru ani, cu o întrerupere de un an cât am fost la Brașov, m-am simțit bine aici și mă simt bine în continuare.

Reporter: Ai fost nominalizat de Grigoraș ca posibil căpitan al echipei. Are legătură și cu vechimea ta din cadrul echipei?
Adrian Rusu: Am citit și eu și sunt foarte fericit că sunt pe lista dânsului pentru căpitani. Nu știu dacă vechimea este atât de importantă. Poate și vechimea, poate și vârsta. Am 27 de ani și am văzut că jucătorii nominalizați au 26-27 de ani, adică au experiență la nivelul Ligii 1. Cred că domnul Grigoraș pe asta s-a bazat mai întâi.

Reporter: Cum te vezi în viața Pandurilor în postura de veteran?
Adrian Rusu: Încerc să nu mă gândesc la treaba asta. Îmi fac treaba la fel cum mi-o făceam și când am venit, la 22 de ani. Mă port la fel la fel și acum, la 27 de ani. Pentru mine nu e nicio schimbare. Nu mă face vârsta să mă schimb. Am principiile mele de care mă țin și mă bucur că sunt apreciat pentru ceea ce fac.

Reporter: Cât contează pentru voi, ca jucători, un antrenor ca Grigoraș?
Adrian Rusu: Enorm. Foarte, foarte mult. A avut o contribuție importantă în ascensiunea unor jucători. Mă gândesc la Chiri, la Maxim, Pleașcă și alți jucători pe care domnul Grigoraș i-a luat și le-a dat încredere când numele lor nu spunea nimic. Acum se vorbește și se va vorbi foarte, foarte frumos de ei.

Reporter: Cum vezi tu migrația asta a pandurilor către echipele mari?
Adrian Rusu: E meritul domnului Grigoraș. E un antrenor care are niște principii sănătoase, carerespectă fotbalul și fotbalul se pare că îl răsplătește, e un antrenor care se bazează foarte mult pe forța ofensivă și toate aceste migrări ale pandurilor spre echipele mari, gen Steaua sau CFR, au fost posibile datorită jocului nostru frumos, plăcut.

Reporter: Se anunță o luptă grea pentru titularizare. Joci fundaș dreapta, fundaș central, mijlocaș la închidere. Unde îți place mai mult?
Adrian Rusu: Am jucat fudaș dreapta în turul campionatului și m-am simțit foarte bine, fundaș central am jucat foarte mult timp, iar închizător am jucat în momentele în care a fost nevoie. Nu știu ce să spun… Domnul antrenor decide, eu încerc să-mi fac bine treaba acolo unde este nevoie.

Reporter: Cum vezi echipa în sezonul viitor? E mai puternică? Se poate visa la un obiectiv mai îndrăzneț?
Adrian Rusu: Echipa arată foarte bine din punctul meu de vedere. S-au făcut transferuri foarte, foarte bune, s-a făcut o concurență pe fiecare post. Vom putea să culegem lucruri frumoase dacă vom fi la fel de serioși ca sezonul trecut. Dacă înțelegem că putem să realizăm doar prin forța grupului ceea ce ne dorim, eu zic că putem să ne propunem obiective mărețe.

Reporter: Ați ajuns la jumătatea stagiului de pregătire. Ați acumulat destul?
Adrian Rusu: De acumulat e timp mereu. Primul cantonament s-a axat mai mult pe fizic, dar am avut și antrenamente cu mingea, am făcut și două jocuri. Suntem la început, vom acumula și în Austria. E o continuă muncă și după fiecare antrenament trebuie să simți că ai rămas cu ceva. Și în Austria vom continua să acumulăm.

Reporter: Arad, Brașov, București, Târgu Jiu. Care e mai aproape de inima ta?
Adrian Rusu: E clar că Târgu Jiul a fost, este și va rămâne în inima mea. Aici am petrecut cinci ani de zile, mai am doi ani de contract, iar viitorul o să ne arate ce va urma. Cel mai atașat și cel mai îndrăgostit sunt de echipa la care joc acum. Aici am câștigat tot ce am, Pandurii mi-a dat tot ce am până acum.

Are familie pandură

 Sub tricoul de joc, Adi Rusu poartă întotdeauna unul cu poza familiei sale, iar de pe 26 iunie nu mai are unul actual, familia sa primind cu dragoste un nou membru, pe micuța Giulia Maria.

Adi Rusu și soția sa, Cristina, mai au un băiețel, Robert Alexandru, născut la mai puțin de o lună după ce jucătorul a semnat primul său contract cu Pandurii, în 2007: „Familia mea e pandură! Casa copiilor mei e Târgu Jiul. Pentru ei asta înseamnă acasă”, spune Rusu cu mândrie, așa cum sună și sloganul echipei gorjene, „Mândria de a fi pandur!”.

În ceea ce-l privește pe micuțul Robert, Adi Rusu spune că ține cu Pandurii deși nu este încă foarte atras de fotbal: „Sincer nu l-am împins spre fotbal, a fost de multe ori la antrenamentele noastre, la meciuri, îi place, dar nu este înnebunit după fotbal. Îl las să-și aleagă el ce vrea să facă. E clar că ține cu Pandurii. Iubește foarte mult Pandurii, îi știe pe toți colegii lui tati”, a mai spus inimosul fotbalist al Pandurilor.

www.sportingorj.ro